Genele sistemului imun activate de estrogen poate explica originile lupusului

Majoritatea bolilor autoimune afectează în special femeile, cercetătorii neştiind de ce. Ei susţin că au descoperit un grup de gene imunoreglatoare care îşi cresc activitatea în prezenţa estrogenului, fapt ce ar putea explica de ce acestea pot lupta mai eficient împotriva bolilor infecţioase, dar sunt mai expuse riscului apariţiei bolilor autoimune, ca lupusul. Această ipoteză deschide drumul spre o nouă terapie ce ar putea regla impactul estrogenului asupra acestor gene estrogen-sensibile.

Este un fenomen observat de cercetătorii care se uită la rata mortalităţii fie în SUA, unde sistemul medical este relativ bun, fie în lumea a treia unde îngrijirile medicale acordate sunt precare: femeile au o rată de supravieţuire a bolilor infecţioase mai mare decât cea a bărbaţilor.

Rata scăzută a mortalităţii este atribuită efectului benefic dar inexplicabil al estrogenului asupra sistemului imun. Cu toate acestea, cercetătorii cred deasemenea că estrogenul poate contribui la dezvoltarea bolilor autoimune care apar predominant la femeile în pre-menopauza cauzând simptome debilitante şi mortale.

“Estrogenul pare a fi o sabie cu două tăişuri – pe de o parte protejează femeia de boală, pe de altă parte, teoretic, o poate cauza”, a spus dr. Wael Jarjour, directorul Centrului medical Wexner din cadrul Universităţii din Ohio – divizia de imunologie şi reumatologie. “Nu există însă cercetări care să explice cum estrogenul este capabil de o asemenea dualitate, deci este o teorie controversată”.

Acum, Jarjour şi echipa sa de imunologi spune că există dovezi ce vin în sprijinul acestei teorii. Ei au descoperit un grup de gene imunoreglatoare ce devin active în prezenţa estrogenului, oferind o posibilă explicaţie faptului că efectele protectoare ale hormonului pot deveni aberante.

Jarjour şi echipa să de imunologi au studiat o familie de gene ce controlează sistemul imun numite receptori toll-like (RTLs), gene ce sunt responsabile de emiterea unui avertisment chimic: “periculos”, atunci când detectează o bacterie sau un virus. Aceste semnale induc apariţia unei cascade reacţionale create pentru anihilarea patogenului; totuşi, la o persoană cu boală autoimună acest răspuns inflamator se îndreaptă inexplicabil către ţesuturile sănătoase. Echipa a emis ipoteza că estrogenul poate stimula semnalele RTLs ducând la o reacţie hiper-imună.

“Când estrogenul care declanşează activitatea acestor gene devine mai activ, genele transmit sistemului imun să se pregătească de luptă,” a zis Jarjour, al cărui laborator este unul din puţinele din ţară care se focalizează pe cercetarea bolilor autoimune diferenţiate pe sexe. “Acest sistem “stand-by” scade pragul de reacţie al sistemului imun, lucru bun în lupta împotriva infecţiilor, dar poate deasemenea declanşa apariţia unei boli autoimune când răspunsul imun scapă de sub control”.

Pentru a-şi testa teoria, cercetătorii au declanşat un răspuns imun în celulele unor femei şi bărbaţi cu şi fără lupus-boală autoimună ce poate apare de 9 ori mai frecvent la femei. Apoi, au adăugat estrogen pentru a vedea dacă activitatea genelor se modifică, studiind în special RTL8, gena legată de cromozomul X a cărei expresie este deja implicată în apariţia lupusului.

Adăugarea estrogenului a stimulat nivelul răspunsului imun la toţi subiecţii, dar reacţia celulelor feminine a fost de aproape 2 ori mai mare decât a celor masculine.

“Evident, estrogenul controlează RTL8 şi alţi RTL prin modificarea pragului răspunsului inflamator, iar celulele feminine sunt mult mai sensibile la această modificare”, a zis Nicholas Young, biolog molecular de la departamentul de imunologie al Universităţii Ohio unde se desfăşoară acest studiu.

Margaret Shupnik, profesor de medicină la aceeaşi universitate, care a lucrat cu Jarjour şi echipa acestuia spune că speră ca aceste rezultate să inspire alţi cercetători să creeze noi terapii de reglare a RTLs oferind astfel pacienţilor cu lupus o opţiune de tratament pe care aceştia nu o au în prezent.

“În ultimii 50 ani s-a creat doar un singur tratament nou pentru lupus, iar medicamentul cel mai puternic ce îl avem acum opreşte complet funcţionarea sistemului imun, cauzând efecte secundare greu de tratat”, a spus Shupnik. “Cu dovezile aduse acum că RTL8 poate modifică reacţia pacienţilor cu lupus la inflamaţie, terapiile care reglează activitatea acestei proteine pot preveni sau trata boală fără compromiterea completă a activităţii sistemului imun.”

Studierea RTL8 va fi publicată în numărul din martie al Clinical Immunology. Este a două terapie estrogenică a echipei conduse de Jarjour, această lucrând la identificarea altor câteva noi.

“Abia am început să apreciem corect rolul complex şi extreme de puternic pe care estrogenul îl are la nivelul sistemului imun. Peste 1000 de gene au situri de legare de receptorii estrogenici, dar mai puţin de o zecime din aceştia au fost studiaţi”, a spus Jarjour.

Lupusul systemic eritematos (LSE) este o boală cronică inflamatorie autoimună ce afectează mai ales pielea, rinichii, plămânii, sângele, articulaţiile, creierul şi inima. LSE este caracterizat de perioade de activitate crescută (atacuri) şi perioade de remisie. Conform Fundaţiei Americane de Lupus, pentru cei mai mulţi bolanvi tratamentul poate minimiza simptomele, reduce inflamatia şi durerea şi împiedică afectarea majoră a organelor. Boala poate apare la orice vârstă, afectează mai ales femeile, 90% din totalul pacienţilor cu lupus fiind femei. Boala este mai severă la copii.

Sursa: http://www.sciencedaily.com/releases/2014/04/140416101333.htm

Journal Reference:

  1. Nicholas A. Young, Lai-Chu Wu, Craig J. Burd, Alexandra K. Friedman, Benjamin H. Kaffenberger, Murugesan V.S. Rajaram, Larry S. Schlesinger, Hayley James, Margaret A. Shupnik, Wael N. Jarjour. Estrogen modulation of endosome-associated toll-like receptor 8: An IFNα-independent mechanism of sex-bias in systemic lupus erythematosus. Clinical Immunology, 2014; 151 (1): 66 DOI: 10.1016/j.clim.2014.01.006