Regimul hiposodat (sau fără sare)

Aşa cum am mai arătat, administrarea unui tratament cu corticosteroizi impune respectarea unui regim hiposodat strict. Ce este însă sodiul şi ce rău ne poate provoca?

Sodiul (natriu – Na)

este, pentru majoritatea oamenilor, un mineral absolut necesar, deoarece are capacitatea de a reţine apa în organism. Acest efect benefic poate deveni însă neplăcut pentru acele persone care urmează un tratament cu corticosteroizi, întrucât aceştia au ca efect retenţia sodata şi lichidiană. Cu alte cuvinte, corticosteroizii reţin în exces în organism cantităţile de sodiu pe care noi ni le procuram de obicei prin hrană. Aceasta determină la rândul său o retenţie excesivă a apei în ţesuturi. Rezultatul poate fi foarte neplăcut, mai ales în cazul administrării unor doze mari de corticosteroizi. Astfel, este de ajuns o abatere minoră de la regim („ce pot să-mi facă două, trei chipsuri?”) şi pacientul va avea de luptat pe o perioada lungă cu litrii de apă care se vor grăbi să se acumuleze în ţesuturi în cel mai scurt timp.

Trebuie ştiut că regimul hiposodat nu înseamnă doar restricţionarea alimentelor sărate! Astfel, sarea de bucătărie (clorură de sodiu) reprezintă doar 10% din sodiul care se regăseşte în alimentaţia noastră! Prin urmare, absenţa gustului sărat poate fi înşelătoare! Multe legume (ridiche roz, spanac, sfeclă roşie, frunze de pătrunjel, fasole şi mazăre, cartofi, dovlecei, varză etc.), precum şi unele produse alimentare de origine animală (lapte şi produse lactate, ouă, carne de vită, ficat şi rinichi de vită) conţin o cantitate destul de mare de sodiu natural pe care gustul nostru nu o poate identifica. La fel unele fructe (castanele comestibile). În plus, sodiul poate intră în diferite combinaţii chimice în alimentele preparate, chiar şi în cele dulci! Câte prăjituri nu se fac cu bicarbonat de sodiu? De asemenea ar trebui evitate şi acele produse care conţin:

  • E 211 benzoatul de sodiu: Este folosit ca antiseptic, conservant alimentar și pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă; băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conțin o cantitate mare de benzoat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte și produse din carne, produse de brutărie și dulciuri, este de asemenea prezent în multe medicamente; se cunoaște că provoacă urticarie și agraveaza astmul. Asociația consumatorilor din Piața Comună Europeană îl consideră cancerigen, însă este permis în România.
  • E 221 sulfitul de sodiu: este utilizat drept conservant, ca și agent de oxidare și albire pentru prevenirea degradării și decolorării. În carne previne îmbrunarea; oricum nu este admis în preparatele din carne, deoarece poate masca degradările provocate de bacterii caracterizate prin decolorare. Este folosit de asemenea ca bonificator la pâine, cu ajutorul său mărindu-se capacitatea de frământare a pâinii.
  • E 250 nitritul de sodiu: Este un aditiv alimentar des întâlnit în conținutul mezelurilor și cunoscut ca generând alergii ori tulburări hepato-biliare.
  • E 281 propionatul de sodiu: este un un acid natural utilizat în preapararea anumitor produse lactate pasterizate precum și în unele produse de brutărie.
  • E 339 fosfatul disodic: Este folosit pentru prepararea rapida a unor cereale sau a unor brânzeturi
  • E 401 alginat de sodiu: Este un aditiv alimentar utilizat în prepararea anumitor creme pe bază de ciocolată și lapte sau a înghetatelor pentru a le da o consistență cât mai fină.
  • E 524 hidroxidul de sodiu: Este un agent de reglare care se regăsește pe lista aditivilor alimentari
  • strong>E 621 glutamat monosodic: Acesta este un aditiv alimentar des întalnit în alimentele fabricate artificial Și în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, înghețată, budinci, etc. Este cunoscut ca generând efecte neurotoxice, migrene și crampe și este înscris pe lista asa-numitelor E-uri periculoase.
  • praful de copt: Este utilizat pentru a dospi aluaturile.

Nici măcar lichidele nu sunt total lipsite de sodiu. Aşa cum ştie toată lumea, benzoatul de sodiu este unul dintre prietenii de suflet ai firmelor producătoare de băuturi răcoritoare. Mai mult, apa însăşi poate conţine cantităţi însemnate de sodiu, mai ales cea minerală. În sfârşit, unele medicamente conţin sodiu, dar în cazul pacienţilor cu lupus administrarea oricărui medicament trebuie adusă la cunoştinţa doctorului, aşa încât acesta vă poate spune dacă este compatibil sau nu cu boala sau tratamentul pe care îl urmaţi. O doză de precauţie suplimentară din partea dumneavoastră, însă, nu strică!

Dacă retenţia lichidelor reprezintă o problemă pentru cei care urmează tratament cu cortizon, această nu înseamnă că trebuie să va temeţi să beţi apă! Din contră, sodiul scade din sânge atunci când bem multă apă, precum şi datorită transpiraţiei intense mai ales vara sau după eforturi fizice şi, desigur, că urmare a regimului hiposodat. Este însă necesar să alegeţi o apă plată care să conţină o cantitate cât mai scăzută de sodiu, lucru ce vă este indicat de eticheta de pe sticlă care precizează compoziţia chimică a apei. De altfel, apă este necesară şi pentru menţinerea sănătăţii rinichilor, care sunt supuşi riscurilor în cazul lupusului.

Regimul hiposodat este recomandat şi în cazul afectării renale cauzate de lupus şi de aceea cunoaşterea conţinutului de sodiu al alimentelor este necesară pentru a reuşi să respectaţi regimul, fără a rămâne însă cu o hrană săracă şi lipsită de orice gust.

Este important să se ştie că excluderea totală a sodiului din alimentaţie este imposibilă! De fapt, corpul are nevoie de mici cantităţi de sodiu chiar şi cazul celor care iau medicamente pe baza de corticosteroizi, dar această cantitate este în mod satisfăcător furnizată de cantităţile de sodiu pe care le conţin în mod natural alimentele. Pentru cei care iau doze mai mari de cortizon este necesar să evite totuşi un exces de alimente care conţin cantităţi mari din acest mineral. De exemplu, se pot rezuma la o cantitate mai redusă de lapte care este bogat în sodiu. Nu mai trebuie insistat asupra faptului că alimentele considerate a fi foarte sărate, precum mâncarea de tip fast-food, conservele, pizza ambalată, aripioarele de pui, cheeseburgerii, telemeaua, caşcavalul, mezelurile şi ketchupul sunt strict interzise pentru toţi cei care urmează un tratament pe baza de corticosteroizi.

În sfârşit, odată cu reducerea dozelor de corticosteroizi, restricţiile regimului hiposodat se diminuează, însă ele încetează doar după câteva săptămâni de la întreruperea tratamentului cu acest medicament, până în momentul în care corpul produce singur o cantitate normală de cortizon, eliminând excesul datorat medicaţiei.

Până la urmă, a ţine un regim desodat, presupune un efort minim şi anume acela de a înlocui drumul către super-market, unde majoritatea produselor sunt semipreparate, cu drumul către piaţă, unde găsiţi alimente nepreparate şi în privinţa cărora vă puteţi manifesta talentele culinare. Desigur, există şi anumite produse (spre exemplu sucul de roşii sau anumite conserve) cărora producătorii le adaugă alţi consevanti decât aceia pe baza de sodiu, produse pe care le puteţi folosi după ce aţi citit eticheta cu atenţie. De asemenea, este de preferat să evitaţi fast-food-urile în favoarea restaurantelor unde mâncarea este preparată la comandă, fără sare. În fine, pentru cei care simt că viaţă totuşi nu are nici un sens fără „sarea în bucate”, nu trebuie uitat că diverşii înlocuitori ai sării pot să le redea bucuria de a mânca.

© Lupus.ro – 2006