Sistemul Cardiopulmonar

Lupusul este o boală autoimună care poate afecta aproape oricare dintre părţile corpului, dar cel mai adesea articulaţiile, pielea, rinichii, inima, sângele şi creierul.

Inima, vasele de sânge şi plămânii formează sistemul caridiovascular-pulmonar. Sângele circulă prin acest vast sistem transportând oxigen şi alte elemente care sunt necesare pentru buna funcționare a celulelor şi a ţesuturilor.

Inima

Afectarea inimii este una dintre complicaţiile majore ale lupusului şi printre cauzele cele mai frecvente care conduc la deces din cauza acestei boli. Testele de sânge, radiografiile, electrocardiograma (EKG) sau ecocardiografia pot arată dacă inima a fost afectată de lupus.

Pericardita

Modul cel mai frecvent în care lupusul afectează inima este prin inflamarea pericardului, învelişul care înconjoară inima. Simptomele pericarditei sunt durerile ascuţite în piept şi, uneori, faptul că se taie respiraţia. Pericardita nu influenţează în mod normal capacitatea inimii de a funcţiona pentru că nu se extinde asupra ţesutului inimii. Cu toate acestea, inflamaţia cronică (de lungă durată) poate afecta ţesutul inimii, ceea ce va interveni asupra modului în care inima funcţionează.

Miocardita

Lupusul poate cauza inflamarea miocardului, ţesutul muscular al inimii. Simptomele sunt dureri în piept şi bătăi ale inimii inexplicabile, foarte rapide sau neregulate. Miocardul este de obicei afectat când există inflamaţii şi la nivelul altor muşchi din corp.

Cu toate aceste, miocardita poate fi cauzată şi de viruşi, bacterii sau infecţii fungice. Pentru că lupusul în sine creează un risc sporit pentru dezvoltarea infecţiilor – în special în cazul administrării medicamentelor imunosupresive – există riscul apariţiei acestui tip de miocardită.

Deşi o afectare gravă a muschiului inimii nu este în mod frecvent cauzată de lupus, totuşi pot apărea complicaţii dacă puterea inimii de a pompa suficient sânge către ţesuturi este slăbită.

Endocardita

Endocardul este ţesutul care înconjoară pereţii circulari ai inimii şi valvele care separă inima în mai multe camere. Lupusul poate cauza o inflamaţie a endocardului. Endocardita lupică determină o îngroşare ori apariţia unei escrescente asemănătoare negilor pe suprafaţă valvelor. Acestea se pot inflama, stare denumită endocardită bacterială. O astfel de escrescență se poate desprinde şi circula în organism ajungând până la creier. Amândouă variantele sunt foarte periculoase.

Afectarea arterei coronare

Arterele coronare transportă sângele către şi din inimă. De-a lungul timpului, celule grase şi alte substanţe se pot depune pe pereţii acestor vase de sânge şi forma o placă ce va strâmta vasele şi va împiedica circulaţia sângelui. Această stare se numeşte ateroscleroză. O scădere a fluxului de sânge poate cauza angină (dureri pectorale).Totuşi, dacă circulaţia sângelui este întreruptă – fie de către placa depusă pe artere, fie de către un cheag de sânge care se formează atunci când acea placă se rupe – există un mare risc de a face atac de cord.

În cazul lupusului, există un risc mărit de dezvoltare a unei afecţiuni a arterei coronare. Aceasta se întâmplă pentru că persoanele cu lupus întrunesc mai mulţi factori de risc, care pot include:

  • hipertensiune cauzată de afectarea rinichilor sau de tratamentul cu corticosteroizi,
  • un nivel al colesterolului ridicat cauzat de tratmentul cu corticosterozi,
  • diabet, provocat de acelaşi tratament,
  • un stil de viaţă inactiv, sedentar din cauza stării de oboseală, durerilor articulare sau ale muşchilor.

Cu toate acestea, chiar dacă ţin seama de toţi aceşti factori, persoanele cu lupus tot sunt predispuse să dezvolte ateroscleroză. Riscul apariţiei acesteia poate fi redus urmând mai multe recomandări:

  • controlând existenţa factorilor de risc,
  • controlând activitatea lupusului,
  • vorbind cu doctorul în vederea reducerii sau întreruperii tratamentului cu corticosteroizi.

Sângele

Sângele este compus din mai multe elemente, dar cele care sunt cel mai adesea afectate sunt celulele roții, celulele albe și trombocitele.

Anemia

Anemia apare atunci când nu este transportat suficient oxigen către ţesuturi. Sunt mai multe cauze posibile:

  • sunt prea puţine celule roşii,
  • nu este suficientă hemoglobină,
  • nu este suficient sânge care circulă prin organism

În cele mai multe cazuri, anemia asociată lupusului se întâmplă pentru că organismul nu produce suficiente celule roşii. În plus, uneori anticorpii specifici bolii atacă celulele roşii sănătoase distrugându-le. Această stare se numeşte anemie hemolitică sau simplu hemoliză. Aceasta poate provocare o culoare galbenă a pielii şi a ochilor şi este o afecţiune gravă.

Anemia poate fi provocată şi de aspirină, ibuprofen şi alte antiinflamatoare non-steroidiene utilizate pentru a trata lupusul. Aceste medicamente pot irită învelişul stomacului, ceea ce poate duce la sângerări şi pierderea de celule roşii. Cel mai comun simptom este oboseala extremă.

Leocopenia sau Neutropenia

Dacă sunt prea puţine celule albe în sânge, aceasta poate duce la leucopenie sau neutropenie. Ambele sunt obişnuite pentru persoanele cu lupus. Această stare poate apărea ca urmare a unei infecţii în organism sau ca urmare a unor medicamente utilizate pentru a suprima sistemul imunitar.

Trombocitopenia

Dacă numărul trombocitelor este scăzut, aceasta poate duce la trombocitopenie. Această stare este întotdeauna cauzată de faptul că anticorpii atacă şi distrug trombocitele sănătoase. Simptomele sunt: apariţia vânătăilor, sângerări nazale, sau apariţia unor micuţe puncte sângerânde pe piele (în general pe picioare). Deşi trombocitopenia este obişnuită în cazul lupusului, nu au totuși loc sângerări grave.

Tromboza

Capacitatea sângelui de a se coagula în părţile rănite ale organismului este esenţială. Uneori, cheaguri care nu sunt necesare se formează înăuntrul vaselor de sânge şi împiedică circulaţia acestuia, o stare numită tromboză. Dacă un cheag se formează şi începe să circule prin sânge, această poartă numele de embolism.

Tromboza este o complicaţie serioasă şi frecventă în cazul lupusului. Un cheag în venele picioarelor pot face mersul dureros şi dificil şi poate produce emboli care pot călători prin sânge către altă parte a corpului. Un cheag în plămâni poate provoca o presiune ridicată a sângelui (hipertensiune). În timpul sarcinii, cheagul poate ajunge în placentă şi afecta nutriţia fetusului.

Cele mai multe cazuri de cheaguri de sânge în cazul lupusului sunt asociate cu anticorpii care atacă substanţele numite fosfolipide. Persoanele cu lupus care au anticorpi antifosfolipidici sunt mult mai înclinate să aibă astfel de probleme.

Sistemul circulator

Inflamaţiile micilor vase de sânge aşa cum sunt capilarele pot cauza ruperea acestora şi sângerarea înăuntrul ţesutului. Inflamaţia poate apărea pe piele ca un punct roşu sau vânat. Inflamaţia care are loc în alte ţesuturi poate fi foarte gravă, mai ales în cazul creierului. Vasculita este provocată de inflamatia pereţilor vaselor de sânge. Simptomele vasculitei lupice depind de ţesutul în care apar şi pot include:

  • febră
  • stare de rău
  • apetit scăzut
  • scădere în greutate
  • durere de cap
  • vedere înceţoşată
  • ameţeli
  • atacuri
  • deviaţii comportamentale

Plămânii şi sistemul pulmonar

Inflamaţia cauzată de lupus poate afecta plămânii în mai multe moduri, putându-se extinde asupra membranei care înconjoară plămânii, asupra plămânilor înşişi, a vaselor de sânge din plămâni, atingând diafragma.

Pleurezita

Cel mai frecvent mod în care lupusul afectează plămânii este prin inflamatia pleurei, învelişul care acoperă exteriorul plămânilor. Simptomele pleurezitei se pot manifesta sub forma unor dureri puternice, ascuţite în zona pieptului. Durerea este înrăutăţită atunci când respiraţiile sunt adânci sau la tuşe, strănut, sau chiar râs. De asemenea, poate apărea senzaţia de respiraţie tăiată. Uneori o cantitate anormală de fluid se adună în spaţiul dintre plămâni şi pereţii pieptului. Când această începe să se scurgă, este vorba de efuziune pleurală. Durerile cauzate de pleurezită, cu sau fără efuziune, se regăsesc la 40 până la 60 procente dintre persoanele cu lupus.

Pneumonia

Inflamaţia care afectează plămânii se numeşte pneumonie. Simptomele pot fi acelea de febră, dureri în piept, probleme de respiraţie, tuse. O infecţie cauzată de o bacterie sau un virus este cea mai obişnuită cauză pentru apariţia pneumoniei.

Pneumonia interstiţială cronică

Când inflamaţia este cronică, poate provoca leziuni. Ţesutul afectat poate împiedica oxigenul să circule uşor de la plămâni către sânge şi poate cauza pneumonia interstiţială cronică. Asimptomele acesteia sunt tusea seacă, dureri de piept şi dificultăţi de respiraţie în timpul activităţilor fizice.

Embolia pulmonară

Această afecţiune apare când cheaguri de sânge blochează arterele ce duc către plămâni. Acestea vor provoca dureri de piept şi probleme de respiraţie şi pot duce totodată la o scădere a fluxului de oxigen în plămâni. Riscul apariţiei acestei afecţiuni este crescut când există anticorpi antifosfolipidici şi/sau un stil de viaţă inactiv.

Întrebări frecvente

Am citit ceva despre policitemie – aceasta poate să apară la bolnavii cu lupus?

Nu, nu este ceva obişnuit. Este ceva foarte rar. Lupusul este o boală autoimună, în timp ce policitemia este o afecţiune în care există un volum crescut de sânge şi un nivel al hemoglobinei crescut (prea multe celule roşii).

Sunt două feluri de policitemie: primară (moştenită) şi secundară (de obicei dobândită de la afecţiunile care scad nivelul de oxigen din sânge, aşa cum sunt afecţiunile pulmonare, fumatul, etc…). O uşoară policitemie este specifică oamenilor care fumează.

Aş dori să ştiu ce este serozita lupică.

Serozita este o inflamaţie a membranelor care încojoară organele. Această afecţiune apare ca unul dintre criteriile care conduc către diagnosticul de lupus. Acest simptom afectează 45 procente dintre persoanele cu lupus. Exemple de serozită sunt pericardita şi pleurita.