Sistemul Gastrointestinal

Lupusul poate afecta între altele şi sistemul gastrointestinal. Sistemul gastrointestinal este calea pe care intră, se procesează şi se elimină din organism ceea ce mâncăm şi ce bem. Tot ceea ce înghiţim trece prin gură către esofag, stomac, intestine şi apoi către colon, sfârşind cu tractul urinar şi rect. Contracţiile musculare controlează procesul de înghiţire şi mişcarea bolului alimentar de-a lungul sistemului digestiv.

Lupusul poate afecta sistemul digestiv în oricare dintre părţile sale, incluzând organele apropiate ca ficatul, pancreasul, bila şi vezica urinară. Nu toate aceste probleme sunt cauzate de activitatea lupusului. Unele pot apărea ca urmare a tratamentului cu anumite medicamente sau ca urmare a unor alte boli.

Gastroenterologul este doctorul specializat în tratarea sistemului digestiv.

Afecțiuni ale esofagului

Esofagul este muşchiul care leagă faringele de stomac. Când lupusul cauzează inflamaţia esofagului, acidul din stomac poate să se ridice în esofag. Aproape oricine are din când în când astfel de stări, numite reflux, fie sub formă unor gaze sau a unor arsuri. Cu toate acestea, refluxul continuu este cunoscut ca boala de reflux gastro-intestinal.  Cea mai obişnuită cauză este hernia hiatală cauzată de  un sfincter slăbit (muşchiul dintre esofag şi stomac) sau de către slabe contracţii musculare în esofag. În plus faţă de reflux, problemele esofagului pot provoca dificultăţi la înghiţit, stare numită disofagie.

Dificultăți digestive

Probleme digestive sunt obişnuite în cazul lupusului. Simptomele care pot apărea sunt greaţă, vomă, diaree sau constipaţie. Deseori aceste simptome sunt cauzate de medicamentele administrate pentru tratarea lupusului, aşa cum sunt anti-inflamatoarele nesteoridiene şi corticosteroizii. Uneori, totuşi, aceste simptome pot aprea pentru că muşchii nu transportă într-un mod adecvat resturile alimentare prin intestine. Acest grup de simptome este cunoscut ca sindromul de intestin iritabil şi poate fi cauzat de probleme ale sistemului nervos.

Colita ulcerată și Boala Chron

Colită ulcerată (care cauzează ulcer în învelişul rectului şi al colonului) şi Boală Chron sunt două forme ale sindromului de colon iritabil. Diaree însoţită de sângerări şi durerile abdominale sunt simptome comune pentru ambele afecţiuni, dar există diferenţe care îl ajută pe doctor să facă distincţia între cele două.  Persoanale cu lupus pot să dezvolte colită ulcerată, dar rareori o persoană va avea atât lupus cât şi boala Crohn.

Peritonita și Ascita

Peritoneul este învelişul subţire dinăuntrul abdomenului. Inflamarea acestui înveliş poate cauza afecţiunea numită peritonită.  Cele mai multe cazuri de peritonită sunt cauzate de o infecţie. De asemenea, inflamaţia cauzată de lupus poate provoca o acumulare a fluidelor în cavitatea abdominală, stare numită ascită. Simptomele pot include dureri abdominale severe, moliciune la atingere a abdomenului, greaţă şi vomă, febră şi/sau blocarea tractului intestinal. Ascita poate fi, de asemenea, cauzată de infecţii, pancreatită, boli ale ficatului, cancer şi alte afecţiuni, astfel încât doctorul trebuie să examineze o mostră din fluidul stomacal pentru a determina cauza şi a prescrie tratamentul adecvat.

Pancreatita

Inflamaţia pancreasului (pancreatită) poate fi cauzată de lupus, dar poate fi provocată şi de vasculită (inflamaţia vaselor de sânge) sau de anumite medicamente administrate pentru lupus, aşa cum sunt corticosteroizii, imunosupresoarele şi diureticele. Întrucât vasculita pancreatică se tratează cu corticosteroizi, în timp ce pancreatita indusă de steroizi se tratează prin retragerea medicaţiei cu steroizi, este foarte important de stabilit ce fel de pancreatită este şi monitorizarea atentă de către un medic specialist.

Complicații ale ficatului

Ficatul este cel mai mare organ dinăuntrul organismului. De asemenea, este şi unul dintre cele mai importante. Ficatul are multiple funcţii, incluzând pe cea de transformare a hranei în energie şi înlăturarea alcoolului sau a substanţelor otrăvitoare din sânge. Ficatul secretă, de asemenea, bilă, un lichid galben-verzui care ajută în procesul de digestie. Când lupusul cauzează inflamaţia ficatului, poate apărea afecţiunea numită vasculită hepatică. Aceasta afectează vasele de sânge care alimentează ficatul şi poate cauza cheaguri de sânge în aceste vase. Ficatul se poate mări din cauza ascitei sau ca urmare a unei insuficienţe cardiace congestive. Persoanele cu lupus pot face, de asemenea, icter, o afecţiune a ficatului care dă un aspect galben pielii. Icterul, în cazul lupusului, poate fi, de asmenea, un semn de anemie sau pancreatită. Dacă nivelul enzimei ficatului este crescut, această poate fi că urmare a antiiflamatoarelor nesteroidiene sau acetaminofenului, ori poate fi un semn de activitate a lupusului.

Hepatita autoimună este boala în care sistemul imun atacă ficatul, cauzând inflamaţia acestuia. Hepatită autoimună este clasificată în tipul 1 şi tipul 2. Tipul 1 este mai frecvent întâlnit. Poate apărea la orice vârstă şi este mai întâlnit la femei decât la bărbaţi. Aproape jumătate din cei cu acest tip de hepatită au şi alte boli autoimune, aşa cum este diabetul de tip 1, lupus sistemic, tiroidita, boala Grave, sindromul Sjögren, anemie autoimună şi colită ulcerată. Tipul 2 de hepatită este mai puţin întâlnit, afectând de obicei fetele în vârstă de 2-14 ani, deşi adulţii pot fi şi ei afectaţi.

Starea de oboseală extremă este probabil unul dintre simptomele cele mai întâlnite în cazul hepatitei. Alte simptome includ mărirea ficatului, icterul, mâncărimea pielii şi iritarea ei, dureri articulare, discomfort abdominal, apariţia vaselor de sânge pe piele, greaţă şi vomă, pierderea apetitului, urină întunecată la culoare şi scaun de culoare galbenă sau verzuie.

Întrucât hepatita virală severă sau hepatită cauzată de medicamente au aceleaşi simptome că şi hepatită autoimună, este necesară efectuarea de analize pentru stabilirea unui diagnostic. De asemenea, doctorul va trebui să cunoască şi să ţină seama de medicamentele pe care le mai luaţi înainte de stabilirea diagnosticului de hepatită autoimună. Ambele tipuri de hepatită autoimună sunt tratate cu doze zilnice de corticosteroizi (aşa cum este predinsonul) sau azatioprina(Imuran).

Ulcerul Peptic

Dacă luaţi antiinflamatoare nesteroidiene că tratament pentru lupus, există un risc crescut de a răni stomacul. Acest ţesut rănit poate cauza dezvoltarea ulcerului în învelişul stomacului sau în duoden. Ulcerul poate fi cauzat şi de o bacterie  Helicobacter pylori, care se regăseşte mai frecvent în cazul persoanelor cu lupus, din cauza predispoziţiei lor de a dezvoltă infecţii. Există, însă, medicamente care pot preveni formarea acestui tip de ulcer.